DAR DUMNEAVOASTRĂ CE CREDEȚI DESPRE LIMBILE EUROPEI

întreabă Leonard Orban, Comisarul eropean pentru multilingvism
(http://forums.ec.europa.eu/multilingualism/)

Mulțumesc, Domnule Comisar, că îi invitați pe europeni să-și împărtășească opiniile cu D-voastră. Este un gest frumos de respect pentru cetățenii de rând.

Problema lingvistică în Europa este marcată de tensiunea dintre două nevoi aparent contradictorii: nevoia unei comunicări eficiente și nevoia de a respecta egalitatea și identitatea fiecăruia. Întrebuințarea englezei nu este democratică. Aceasta transformă în afazici cea mai mare parte a europenilor. Observați cum comunică doi europeni de rând, de 30-40 de ani, de limbi diferite, care au studiat engleza la școală timp de 6-7 ani, și a căror limbă maternă nu este germanică. Arată ca și cum ar fi avut un atac vascular cerebral iar centrul limbii din creier le-a fost atins, deoarece manifestă toate simptomele de afazie: vorbesc în fraze fragmentate, caută fără încetare cuvintele necesare, trebuie să audă de mai multe ori același lucru pentru a-l înțelege, nu reușesc să pronunțe un fonem sau altul etc. Luând în considerare timpul și efortul mental pe care le-au dedicat învățării limbii, rezultatul este lamentabil. Cauza este că engleza nu este adaptată necesităților comunicării interculturale. Acest lucru este dovedit obiectiv de faptul că o investiție de zece ori mai mică dă un rezultat mult mai bun, dacă limba de comunicare este aleasă cu mai multă înțelepciune și rațiune.

Nu doar întrebuințarea englezei este nedemocratică; modul în care se prezintă problema lingvistică cetățenilor denotă o lipsă crasă de democrație. Cei răspunzători la nivele înalte, massmedia, elita intelectuală se scaldă într-o înșelătorie de proporții, mai degrabă probabil datorită unei simple inconștiențe decât voinței, însă în orice caz cu o condamnabilă ignorare a consecvențelor. Înșelătoria se acceptă ușor. Psihologic este mai ușor să te înșeli decât să înfrunți realitatea, și tentația de a vedea conform propriilor dorințe – și nu conform factorilor – este permanentă. Însă înșelătoria este înșelătorie, indiferent de factorii care conduc la ea, iar a înșela nu este democratic. Următoarele 10 sunt principalele aspecte ale înșelătoriei:

  1. Se dă de înțeles celor care nu vorbesc engleza, că această limbă poate fi bine stăpânită. Minciună. Această posibilitate există doar pentru o parte a vorbitorilor de limbi germanice, și pentru cei care pot studia 4-5 ani într-o universitate de limba engleză. Chiar și pentru aceștia inegalitatea cu vorbitorii nativi de engleză va dăinui.
  2. Se dă de înțeles că învățarea englezei la școală conduce la stăpânirea ei. Marea majoritate a tinerilor își închipuie că terminând cursurile de limba engleză vor ști într-adevăr bine această limbă. Minciună. Într-un sondaj făcut la Hanovra printre 3700 de studenți cu studii de engleză de 8-10 ani, s-a constatat că doar 1% au putut fi clasați în categoria "vorbesc foarte bine" și doar 4% în categoria "vorbesc bine" engleza. Sondajul a mai dezvăluit că cea mai mare parte a tinerilor avea iluzii exagerate despre propriul nivel: 34% s-au autodefinit "foarte buni" și 38% "buni". Autominciună. Obiectivitatea, mai ales despre sine, este întotdeauna dificilă. Din nefericire asemenea autominciuni acționează antidemocratic, deoarece ele întrețin alte minciuni.
  3. Se dă de înțeles că, după ce ai învățat engleza, poți comunica în întreaga lume. Minciună. În Europa continentală peste 90% din populație nu poate înțelege nici un specimen simplu din engleza de zi cu zi. Încercați să vă înțelegeți în engleză cu cineva întâlnit pe stradă în Polonia sau Franța. Veți constata că ați fost mințit în ceea ce privește universalitatea englezei.
  4. Se dă de înțeles că supremația englezei ca limbă mondială unică este definitivă, că este vorba de o fatalitate, că este deci absurd să propui schimbarea sistemului, chiar și după o perioadă de tranziție mai mult sau mai puțin lungă. Istoria ne învață că asemenea judecăți sunt mai degrabă eronate decât juste. Nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine. A prezenta o supoziție ca fapt este o minciună.
  5. Oamenii sunt înșelați când li se ascunde faptul că fonetica limbii engleze o face o limbă aparte, mai greu de pronunțat decât majoritatea limbilor pentru majoritatea oamenilor. Se evită dezvăluirea faptului că numărul mare de vocale – 24 – (un număr foarte mare de limbi are doar 5 vocale), și prezența sunetelor exprimate de (th) care nu există în limbile a 82% din europeni, sunt cauze constante de neînțelegeri și multiplică riscul de a deveni ridicol. Perceperea și redarea diferențelor dintre fourteen, fourty, thirteen, thirty, sau dintre soaks, socks, sucks, sacks, sex, six, seeks etc. sunt imposibile pentru cea mai mare parte a omenirii.
  6. Însușirea lexicului limbii engleze pretinde un efort dublu comparativ cu alte limbi, însă acest lucru e ținut sub tăcere. Înșelătorie. În aproape toate limbile există relații de formă care facilitează memorarea cuvintelor care exprimă concepte înrudite: se derivează lunar de la lună, dentist de la dinte, dezarmare de la armă. În engleză e nevoie de fiecare dată să înveți două cuvinte diferite: moon / lunar, tooth / dentist, weapon / disarmament. În plus nu cunoaște engleza cineva care nu cunoaște miile de dubluri, cum ar fi: buy / purchase, read / peruse, freedom / liberty, threat / menace etc. Marea majoritate a limbilor funcționează foarte bine fără un lexic plin de asemenea balast.
  7. Se dă de înțeles că engleza este o limbă normală, exact ca oricare altă limbă. Minciună. Engleza este fără îndoială mai puțin precisă, pentru că îi lipsesc mărcile gramaticale și pentru că câmpurile-i semantice sunte adeseori foarte vaste. Iată câteva exemple:

    1. Develop an industry poate însemna atât "a crea o industrie, acolo unde aceasta nu există" cât și "a dezvolata o industrie deja existentă".
    2. Bush warned against attacking Iran poate însemana atât "Busha a avertizat împotriva [ideii] atacării Iranului" cât și "Bush avertizat [de către alții] împotriva [ideii] atacării Iranului".
    3. O interpretă pe care o cunosc a început să traducă Iraqis today have no power prin "Irakienii azi n-au putere [politică] ", și abia după câteva minute, ca urmare a continuării discursului, a înțeles că "Azi irakienii n-au curent electric".
    4. English teacher se poate referi atât la un profesor englez care predă matematica cât și la un profesor maghiar care predă engleza. Aș putea da o mulțime de exemple, însă acestea sunt probabil suficiente. Am lucrat în relativ multe limbi, însă nici o limbă cunoscută mie ne este atât de confuză precum engleza. Acest lucru este foarte jenant în domeniile juridic și științific.

    Se afirmă că esperanto este un hobby, o chestie diletantă, o utopie fantezistă, care de fapt nu funcționează. Minciună. Dacă se compară esperanto, în practică, cu alte mijloace de comunicare internațional㠖 engleza de clasă, engleza de baltă, interpretare instantanee sau consecutivă, gesturi și bâlbâieli în limbi insuficient posedate, traducere asistată de calculator – se constată că esperanto le este net superioară, deși ea nu pretinde nici o investiție financiară în comunicarea lingvistică și deși pretinde mult mai puțin efort (la aceeași vârstă și același număr de ore de studiu pe săptămână, șase luni de studiu al limbii esperanto facilitează atingerea unui nivel de comunicare care nu se poate atinge nici după șase ani de studiu al oricărei alte limbi, inclusiv engleza). Relația eficiență / cost este net avantajoasă dacă s-ar adopta esperanto în locul celorlalte sisteme. (A se vedea: Claude Piron, , "Communication linguistique : "Étude comparative faite sur le terrain", Language Problems & Language Planning, vol. 26, 1, 23-50 sau http://claudepiron.free.fr/articlesenanglais/communication.htm.
  8. Se creează opinia că engleza este singura modalitate de a rezola chestiunea diversității lingvistice, și că costurile pe care utilizarea ei le generază sunt neglijabile și ireductibile. Înșelătorie. Costurile s-ar reduce considerabil, atât în învățământ cât și în relațiile internaționale, dacă esperanto ar lua locul limbii engleze. Economistul François Grin a calculat că dacă Europa ar adopta esperanto, s-ar economisi 25 de miliarde de euro anual.
  9. De asemenea se creează opinia că quasi-monopolul englezei în învățarea limbilor străine nu are dezavantaje. Înșelătorie. Înlocuirea ei cu esperanto ar da posibilitatea de a se acorda altor limbi sutele de ore care s-ar disponibliza datorită asimilării mult mai rapide a limbii esperanto, ceea ce ar crea o diversitate adevărată în învățarea limbilor străine. Astfel școlile ar oglindi mai bine diversitatea culturală, în timp ce în actuala situație ele nu fac altceva decât să supună mințile tinere unei singure culturi și, deci, unui singur mod de a gândi, prezentat – deși nu în mod explicit – ca superior altora, din lipsa altor limbi concurente.

Pe scurt, organizarea lingvistică din Europa și, de fapt, din întreaga lume, se bazează pe o cantitate impresionantă de minciuni, care se repetă de la discurs la discurs, de la articol la articol, indiferent dacă propagatorii minciunii fac acest lucru intenționat sau – cu siguranță mai ales – doar repetă ceea ce toți afirmă superficial, nestrăduindu-se să controleze datele și fără să se gândească la urmările unei asemenea neglijențe.

Ce intenționanți să faceți, Domnule Comisar, ce intenționează să facă Comisia pentru restaurarea adevărului? Alegerea limbii engleze ca mijloc de comunicare suprem n-a fost niciodată obiectul unei decizii democratice, publicul n-a fost niciodată informat cu onestitate despre dezavantajele limbii engleze pentru marea majoritate și despre avantajele pentru țările anglofone, cetățenii n-au fost niciodată lăsați să aleagă singuri. Un spirit cu adevărat democratic pretinde ca cei răspunzători să se informeze obiectiv asupra calităților diverselor opțiuni, să informeze obiectiv și onest publicul, să-l atenționeze asupra înșelătoriei la care este supus, și să-l lase să decidă singur. Puteți contesta un asemenea punct de vedere? Dacă da, pe ce vă bazați contestația? Dacă nu, ce intenționați să faceți?

Dacă Comisia va continua să urmeze drumul inerției, vom ști că democrația nu poate spera nimic de la instituțiile europene. Orice înșelătorie, chir și promovată cu bune intenții, poate conduce doar la o evoluție antidemocratică.

Claude Piron