Plan strategic pentru introducerea predării în şcoală a limbii Esperanto

Grupul de lucru Internaţional pentru Introducerea Instruirii Şcolare în Limba Esperanto (ALIE)^[*] a fost fondat în mai 2006, cu scopul de a face să progreseze predarea în şcoală a limbii Esperanto, la început în Europa, iar după aceea – după experienţele acumulate – şi în lumea întreagă. În acest scop colaborează cadre didactice şi cunoscători buni ai limbii Esperanto, dar care au alte specialităţi. Toţi membrii Grupului nostru de lucru au drepturi egale, toţi sunt voluntari care lucrează după forţele, talentele şi capacităţile lor. Grupul nostru de lucru nu are nicio conducere propriu-zisă, nici membri-cotizanţi, nici angajaţi plătiţi. Pentru îndeplinirea anumitor sarcini se formează subgrupuri aparte, coordonate de specialişti cu experienţă.

Toţi partenerii colaboratori au dreptul de a modifica Planul strategic în măsura în care o cer legile, posibilităţile sau condiţiile din ţara respectivă.

Scopurile strategice ale primei trepte a activităţii noastre sunt următoarele:

1. Noi trebuie să ajungem ca cel puţin în două treimi dintre ţările Uniunii Europene şi din celelalte ţări europene să existe minimum câte 1-5 şcoli de bază, în care să se predea Esperanto ca limbă străină-punte (de transfer) şi obiect de studiu generator de progres.

2. Noi trebuie să ajungem ca cel puţin în două treimi dintre ţările UE şi din celelalte ţări europene să existe minimum câte 1-5 şcoli liceale sau de cercetaşi ori alte organizaţii de tineret, în care Esperanto să fie aplicată ca instrument de dialog intercultural şi multilingv relativ uşor de însuşit.

3. Noi trebuie să ajungem ca cel puţin într-o treime dintre ţările UE şi din celelalte ţări europene să existe minimum câte o universitate sau şcoală de înaltă specializare, în care să aibă loc predarea limbii Esperanto.

4. Noi trebuie să ajungem ca cel puţin într-un sfert dintre ţările UE şi din celelalte ţări europene să existe minimum o universitate sau şcoală înaltă, în care să aibă loc pregătirea de profesori de Esperanto.

5. Noi trebuie să ajungem ca menţionatele şcoli de bază, licee, organizaţii de cercetaşi sau alte organizaţii de tineret, şcoli înalte şi universităţi să colaboreze între ele activ şi creator.

Numai după îndeplinirea scopurilor mai sus menţionate poate începe a doua treaptă a activităţii noastre.

Pentru realizarea planului nostru strategic sunt necesare următoarele condiţii:

1. Şcoli de bază, şcoli medii, detaşamente de cercetaşi, alte organizaţii de tineret, şcoli superioare, universităţi, care sunt dispuse să se ocupe cu Esperanto
2. Profesori de limbi profesionişti, pregătiţi şi pentru predarea limbii Esperanto
3. Discipoli motivaţi
4. Mijloace financiare
5. Susţinere politică
6. Disponibilitate pentru colaborare internaţională
7. Manuale şi alte materiale didactice cu aplicabilitate internaţională

Propunerile noastre pentru a crea condiţiile mai sus menţionate

1. — În primii doi-trei ani de studiu în şcolile de bază noi nu propunem predarea limbilor străine. Această perioadă este necesară pentru însuşirea capacităţilor de bază, inclusiv a limbii materne (şi vorbirea, citirea, scrierea, calcularea în această limbă). În următorii unu-trei ani noi propunem introducerea unui obiect de studiu special de învăţare a limbilor, în vederea pregătirii optime a elevilor pentru o însuşire ulterioară a altor limbi. Pentru scopurile acestei capacităţi evolutive, noi considerăm ca cea mai convenabilă predarea limbii internaţionale de legătură: Esperanto, care va da elevilor posibilitatea de a conştientiza elementele şi structurile lingvistice universale (ale limbii materne şi ale altor limbi) şi le va da ocazia de a-şi forma cu succes capacităţile de comunicare de bază în prima limbă străină învăţată.
   
   — După aceea, în jurul vârstei de 12-14 ani, noi propunem să se înceapă învăţarea câte unei limbi naţionale, liber aleasă, respectiv o "limbă de stat" şi o "limbă cu răspândire mondială", conform Raportului Maalouf pregătit pentru Uniunea Europeană. Mulţumită valorii progresive a limbii Esperanto, în timpul învăţării celor trei limbi până la examenul de bacalaureat elevii ar putea economisi aproximativ timpul unui an de studiu. În acest fel, în perioada examenului de bacalaureat fiecare tânăr va putea înţelege – în afară de limba sa maternă – cel puţin la nivel mediu trei limbi străine. Realizarea acestei propuneri ar ajuta în mare măsură conservarea limbilor etnice singulare. Timpul şi banii economisiţi ar fi folosiţi pentru evoluarea altor capacităţi necesare.
   
   — În şcolile medii, la cercetaşi şi la alte organizaţii de tineret noi propunem învăţarea limbii Esperanto ca un remediu, relativ uşor şi rapid de însuşit, pentru dialogul intercultural. Ele să stabilească relaţii reciproce de parteneriat cu alte şcoli şi organizaţii europene, şi cu una dintr-o ţară extra-europeană. O astfel de colaborare va da posibilitatea încă de la început ca activitatea noastră şcolară puţin câte puţin să ajungă în toate ţările extra-europene ale lumii. Colaborarea se va baza pe un interschimb de informaţii despre moştenirile lingvistice, culturale, geografice şi istorice ale ţărilor respective. Tinerii – folosind şi "poşta obişnuită" şi cele mai moderne instrumente ale tehnologiei informative – vor câştiga prieteni de peste hotare, vor trăi experienţa egalităţii lingvistice, vor înţelege, respecta şi accepta diversitatea lingvistică şi culturală. Ei vor putea colabora în pregătirea unor expoziţii comune, a unor pagini web, concursuri, videoconferinţe, relaţii în cadrul unor oraşe înfrăţite şi întâlniri internaţionale. Noi considerăm deosebit de importante întâlnirile personale ale tinerilor din ţările vecine în care se vorbesc limbi diferite..
   
   — În universităţi şi în şcolile superioare noi recomandăm predarea limbii Esperanto ca "limbă catalizatoare" pentru însuşirea vocabularului ştiinţific clasic, greco-latin şi pentru creşterea unei utilizări eficiente a altor limbi.

2. Pregătirea unor profesori de Esperanto este o condiţie de nelipsit. Noi trebuie să susţinem acele universităţi şi şcoli superioare care deja în prezent predau viitorilor pedagogi esperantişti. Noi trebuie să îndemnăm pe tinerii studenţi în lingvistică, cât şi pe profesorii de limbi şomeri sau pensionari, ca ei să-şi însuşească Esperanto ca specializare nouă. Toţi aceştia îşi vor putea însuşi foarte uşor şi rapid limba Esperanto până la nivelul cerut pentru a o preda. Noi trebuie să punem accent pe valoarea diplomelor internaţionale cu privire la capacitatea de predare.

3. Pentru cei studioşi noi – pe cât e posibil – întotdeauna să argumentăm cu avantajele practice ale limbii Esperanto: vocabular internaţional, scris fonetic, o gramatică relativ uşoară, economisire de timp şi bani, facilitate în învăţarea altor limbi, apariţia ei crescândă în Internet şi în Vikipedie, egalitate lingvistică şi altele.

4. Pentru asigurarea unei baze financiare, noi trebuie să participăm la concursuri naţionale şi europene. Referitor la aceasta, noi trebuie să organizăm o perfecţionare continuă a membrilor Grupului nostru de lucru. Noi trebuie să ne însuşim tehnica cererilor de subvenţii. De asemenea, donaţiile unor persoane private (de exemplu: sub formă de cărţi, materiale didactice, susţinerea unor călătorii de studiu şi altele) pot avea o însemnătate mare. Puţin câte puţin trebuie să apară în predarea şcolară a limbii Esperanto şi întreprinderile private, şcolile particulare, deci capitalul privat.

5. O mare parte a activităţii noastre trebuie să o constituie câştigarea unei susţineri politice. Noi trebuie, pe cât e posibil să ne îngrijim de cele mai bune contacte cu politicienii. Politicienii, jurnaliştii şi alte persoane-cheie ale diverselor comunităţi ne vor susţine numai dacă vom putea demonstra cu rezultate concrete. Noi să nu uităm niciodată despre "efectul pozitiv al feed-backului". Cu cât mai multe şcoli vor preda Esperanto, cu atât mai multe şcoli vor dori să le imite şi cu atât mai mulţi politicieni îşi vor declara punctele de vedere pozitive. Noi trebuie să-i invităm pe politicieni la activităţile noastre şi să-i informăm regulat despre succesele noastre mai mult sau mai puţin mari.

6. Cel mai important element al activităţii noastre este colaborarea internaţională. Prin intermediul limbii Esperanto instituţiile de învăţământ şi întreprinderile pot comunica şi colabora. Noi trebuie să demonstrăm sistematic şi eficient avantajele comunicării în esperanto între şcolile de bază şi medii, organizaţiile de tineret şcolile superioare şi universităţile colaboratoare.

7. Deja există manuale şi materiale didactice aplicabile internaţional. Dintre ele, o comisie a Ligii Internaţionale a Profesorilor de Esperanto (ILEI), alcătuită din profesori experimentaţi, trebuie să aleagă pe cele mai potrivite şi recomandate instrumente de învăţare.

Budapesta, 30 iunie, 2008

Planul de lucru strategic a fost alcătuit – pe baza ideilor şi propunerilor membrilor Grupului de lucru Internaţional pentru Introducerea Instruirii Şcolare în Limba Esperanto (ALIE)^[*] şi pe baza experienţei de 40 de ani în cadrul activităţii pentru esperanto – de către Dr. Lajos Molnár şi Dr. Julianna Farkas. Ne exprimăm sincera noastră mulţumire tuturor celor care au revizuit textul: Dr. Endre Dudich, Dl. Leo De Coman, Dr. Renato Corsetti, Dr. Katalin Kováts, Dl. Géza Kurucz, Dl. István Mészáros, Dl. József Németh, Prof. univ. Radojica Petrović, Dr. Seán Óriain, prof. Mihai Trifoi.